Din intregul nostru
organism, creierul, mintea umana, este cel mai misterios loc. Creierul,
comparabil cu microprocesorul unui computer, dar infinit mai complex si a
carei arhitectura ne este complet necunoscuta. Creierul este cel mai
greu de cercetat, impreuna cu procesele sau fenomenele cerebrale.
Cercetarea incearca sa aduca lumina in acest de nepatruns labirint a
unitatii noastre centrale (pastram comparatia cu microprocesorul
computerului), sunt pasi bineveniti, dar inca timizi si neconvingatori
pe de-a-ntregul. Spalarea creierului este practica de a schimba complet
modul in care gândesc sau cred unele persoane prin folosirea unor
tehnici controversate.
Cum lucreaza spalarea creierului
O tehnica folosita asupra
prizonierilor de razboi, victimelor rapirilor sau altor persoane aflate
intr-o pozitie de supunere. Intr-o prima faza, spalarea creierului
inseamna distrugerea a tot ceea ce victima crede despre sine. In spatiul
ramas liber de gânduri si credinte despre sine, se imprima noile
gânduri, idei si valori. Practic este o combinatie ciudata de abuz
mental si fizic, impreuna cu promisiunea de a fi salvat de cei care
tortureaza si care creeaza conditiile ideale ale manipularii.
O data ce credintele
persoanei sunt distruse, ea este dispusa sa creada ca cel ce ii
inoculeaza noile idei si credinte este un real salvator. Sunt si alte
tipuri de spalare a creierului mai putin evidente si care se petrec in
fiecare zi. Se argumenteaza ca spoturile publicitare sunt astfel
concepute ca manipulative si o incercare de schimbare a modului de
gândire a persoanelor. Ca sa nu mai vorbim despre organizatiile si
agentiile care recruteaza personal si care manipuleaza recrutii. Sau
chiar prietenii, care incearca sa-si manipuleze apropiatii pentru a
reactiona intr-un fel anume, participa intr-un fel de spalare de creier.
Oricum, suntem inca in plin mister, deoarece studiile s-au bazat pe
cercetarile facute pe prizonierii de razboi, dar ele nu au adus
raspunsurile concludente, ceea ce duce la ideea ca mintea umana este
strâns legata de sine si de taria de caracter, lucruri care difera de la
persoana la persoana.
De ce nu pot recunoaste unele persoane fetele
Prosopagnosia, cunoscuta si
sub numele de „fata stearsa”, este o maladie de care sufera unele
persoane care nu pot recunoaste sau identifica fetele altor persoane,
nici chiar pe cele ale prietenilor apropiati sau ale rudelor. Se
manifesta uneori si prin imposibilitatea de a recunoaste expresia
faciala sau evaluarea vârstei unei persoane. Cei care sufera de „fata
stearsa” au de asemenea dificultati de a procesa si aminti alte feluri
de amintiri vizuale, cum ar fi identificarea locurilor cunoscute sau
recunoasterea obiectelor asociate cu o persoana (cum ar fi, o masina sau
o casa) sau au probleme chiar cu identificarea animalelor.
Multa vreme prosopagnosia a
fost gresit interpretata, crezându-se ca este rezultatul unei loviri
traumatice la cap, dar acum se stie deja ca 2 la suta dintre oameni s-au
nascut cu aceasta dereglare. Se crede chiar ca prosopagnosia
congenitala se datoreaza unui defect de dezvoltare in acea zona a
creierului care este responsabila de stergerea fetelor pentru viitoare
recunoasteri. Chiar si cu o intelegere imbunatatita, prosopagnosia este
inca greu de diagnosticat, deoarece cel afecat gaseste alte cai de a-si
compensa aceasta inabilitate.
De ce visam lucrurile facute peste zi
Fenomenul, cunoscut sub
numele de „efectul Tetris”, este ceea ce se petrece atunci când petrecem
mult timp angajati intr-o activitate, cu precadere repetitiva, cum este
si jocul Tetris de pe calculator, pe care apoi o visam in timpul
noptii.
Cercetatorii de la Harvard
Medical School au emis ipoteza ca atunci când visezi lucruri pe care
le-ai facut in timpul zilei, creierul profita de timpul asociat cu
somnul pentru a consolida comportamentele care au fost insusite in
timpul starii de veghe. Participantii la studiu au fost pusi sa joace
Tetris timp de mai multe ore pe zi. Dupa a doua noapte de experiment,
majoritatea participantilor au declarat ca au visat familiarele blocuri
geometrice care cad pe ecran. Cercetatorii au concluzionat ca in timpul
primei zile, creierul nu a recunoscut imediat faptul ca trebuie sa
invete ceva nou, dar odata cu prelungirea jocului repetitiv, creierul a
inregistrat activitatea pe care a reprodus-o in timpul somnului, in vis.
Ideea ca „visele Tetris” nu sunt semnul unei dependente, ci un semn ca o
parte a creierului continua sa invete in timp ce o alta parte se
inchide pe timpul noptii.
De ce „ni se arata”
Apophenia este un termen
tehnic pentru pentru vedeniile unor lucruri care nu exista. Este ceea ce
face creierul nostru atunci când vedem fata lui Elvis prajita pe o
felie de pâine sau a Fecioarei Maria zarita pe o picatura de apa. Prima
explicatie despre ceea ce ne face creierul este comunicarea spirituala.
Psihologul lituanian
Konstantins Raudive a inregistrat ceea ce el numeste „convorbirea cu
spiritele” si chiar daca multi cercetatori nu-i agreaza afirmatiile
conform carora el s-a antrenat pentru a auzi comunicatiile cu spiritele
in inregistrarile lui, acestia sunt convinsi ca ceea ce lituanianul aude
este tendinta creierului nostru sa aranjeze procesele informationale
intr-un fel in care are sens pentru noi.
Supravietuirea noastra ca
specie s-a bazat, in mare masura, pe abilitatea noastra de a ordona
elementele de informatie pentru a crea o imagine de ansamblu. Aceasta
abilitate este atât de bine inradacinata incât creierul deseori greseste
destul de flagrant in recunoasterea tiparelor, iar ceea ce rezulta este
„vederea” unor fete imprimate pe suprafata unei mese de lemn sau
imaginea lui Hristos in luciul unei fântâni.
De ce nu da rezultate brainstorming-ul
Tehnica atât de la moda
de câteva decenii in cadrul marilor corporatii, tradusa in limba româna
ca „furtuna de idei”, consta intr-un mod de inventa noi solutii sau a
naste noi idei, pornind de la un numar de participanti strânsi in jurul
unei mese. Orice idee emisa, de la cele mai stupide pâna la cele mai
pertinente, este analizata si apoi eliminata, pentru a o pastra pe cea
mai interesanta care duce la descoperirea unor solutii creatoare. Despre
„brainstorming” se vorbeste si astazi, numai ca, mai nou, unele studii
arata ca tehnica este lipsita de sens, ca ceea ce parea o solutie
inovativa are in realitate un efect invers: acela de a ne face mai putin
creativi si a pune pe masa mai degraba ideile altora decât de a
contribui cu propriile noastre idei. Cu alte cuvinte, brainstorming-ul
nu tine! Si asta pentru ca in realitate oamenii sunt de fapt foarte,
foarte lenesi!
Cercetatorii de la Texas
A&M numesc aceasta tehnica, atât de laudata, un fel de „lalaiala
sociala”. Un grup de oameni care fie asculta ideile celorlalti, fie emit
propriile idei care sunt vag asemanatoare cu ideile rostite de
ceilalti. In vreme ce altii sunt reticenti in a emite propriile idei de
teama ca vor fi ridiculizati de catre grup mai ales dupa ce sunt
retinute ideile apreciate. Combinat cu faptul ca cele mai multe sesiuni
de brainstorming dureaza mai mult decât jetul de creavitate de care
suntem in stare, chiar daca se crede ca rezultatul este nasterea unor
idei noi. In realiate aceste sedinte sfârsesc prin a plictisi pe toata
lumea!